Am avut din nou o noapte grea, din nou m-am intors in lumea reala, rece, grea si trista a singuratatii. Acum cateva ore m-am tezit cu inima batandu-mi ca nebuna sa iasa din piept si nu altceva. Nu stiu daca m-a trezit cutremurul real, de acasa, ca numai la oamenii mei dragi mi-a fost gandul si sufletul. Se poate sa ma fi trezit si cutremurul emotional prin care trec, nu stiu...
Randurile din noaptea asta vor fi din nou despre iubire. Candva ma framanta intrebarea de ce m-am nascut, sau mai bine zis de ce am supravietuit in modul miraculos in care s-a intamplat, pentru ca stiti deja cu totii ca eu am supravietuit doar datorita iubirii mamei.(Daca nu stiti si vreti sa aflati povestea puteti citi AICI)
In noaptea asta cand m-am tezit cu inima in gat am avut pentru prima data un raspuns.M-am nascut ca sa iubesc si sa fiu iubita. Nu e nimic mai simplu si mai logic de-atat. Iubirea e cel mai miraculos remediu, iubirea vindeca tot. Nu degeaba am ajuns la concluzia ca iubesc iubirea:) Lipsa iubirii ne provoaca rani adanci iar prezenta ei...Doamne ce dar Dumnezeiesc! Nu stiu sa evaluez cu ce IQ am fost inzestrata dar stiu sigur ca inteligenta emotionala am primit cu carul si ma simt norocoasa. De cate ori sufar sau sunt fericita stiu ca am fost inzestrata cu un dar special, acela de a simti puternic emotiile.
Saptamana trecuta, am invatat cumva sa zbor din nou si sa stiti ca am reusit chiar si cu aripa franta. Am invatat sa visez si in alt fel de cat o faceam pana acum, am invatat sa-mi provoc "socuri emotionale pozitive" din nevoia de vindecare, din nevoia de iubire.Pentru cei care vor sa afle despre ce e vorba ii indrum sa citeasca Augusto Cury.
Lucrurile mi-au cam scapat de sub control, dar nu cred ca-i nimic grav, nu am facut rau nimanui decat mie si am aflat cu uimire ca sunt situatii cand visarea in exces poate dauna grav sanatatii:) Esentialul e ca am avut o saptamana frumoasa in care am invatat multe si care chiar daca s-a incheiat altfel decat in visul meu m-a facut sa ma simt mai vie ca niciodata.
Acum am un raspuns pentru "omul cu cangurii" care ma intreba de ce mi-e teama sa iubesc. Nu ma cunosti...Ceea ce citesti pe blog nu sunt eu, e doar o particica infima din mine. Ti-am spus de la inceput ca nu mi-e teama. Am pierdut tot sau aproape tot si acum sunt intr-o pozitie avantajoasa pentru ca nu mai am nimic de pierdut. Din momentul in care am acceptat si am depasit ideea mortii am inceput sa castig mult si bun si frumos...multa lumina. Din nou am cautat si am gasit raspunsul in mine. Iti spun, nu mi-e teama de iubire, o traiesc din plin in fiecare secunda, si habar nu ai tu cat de sincer si cald si intens o traiesc. Daca incerc sa o reduc doar la ideea unui partener, realizez ca acolo e durerea. Jumatate din timp imi traiesc iubirea cu cel mai iubit dintre pamanteni desi stiu foarte bine ca nu mai e fizic langa mine si oricat m-as zbate e totul zadarnic.Cealalta jumatate din timp mi-o petrec cu un personaj imaginar, un personaj pe care nici macar nu il cunosc in realitate...din pacate. Nu-i rau oricum de vreme ce am emotii pozitive. Stiu ca nu-i grozav ce mi se imtampla la capitolul partener la fel de bine cum stiu ca voi capata candva si acolo un echilibru.Toti avem nevoie de iubire. Norocul meu e ca pe lume exista multe feluri de dragoste si ca in viata mea sunt multe fiinte minunate pe care le iubesc.
Se spune ca in dragoste si in razboi e voie sa lupti cu orice arme. Eu nu cred in afirmatia asta. Iubirea nu e camp de lupa , nu e ceva ce sa subjugi, nu o cuceresti cu forta sau cu arme, nu e razboi, ci opusul lui. Iubirea nu ar trebui sa raneasca si nici sa faca victime cum totusi se intampla. Eu cred ca in iubire trebuie sa pornesti dezarmat si ca trebuie sa incerci sa nu sufere nimeni, nici macar tu insuti. Iubirea tebuie sa fie libera de orice ingradire. Sa vina la tine de bunavoie asa ca atunci cand iti vine sa canti de bucurie. Cu Maci meu asa
s-a intamplat. E clar ca nu exista retete. Cand iubesti e greu sa nu ai asteptari iar cand nu le ai, esti cu adevarat liber si fericit. Mi-e greu sa teoretizez aici in cateva randuri ceva ce pana acum nimeni nu a reusit sa descrie complet. Stie cineva concret ce e iubirea? Eu una nu...Stiu doar ca ea se manifesta in noi in multe si minunate feluri. Simt ca nu are limite si ca uneori da pe-afara din preaplin. Ca ne uimeste mai tare atunci cand ne asteptam cel mai putin :)
Sa fie clar: nu mi-e teama decat de lipsa iubirii...Sunt plina de iubire insa e drept ca am mare nevoie sa si primesc.
E clar ca la felul in care imi traiesc acum emotiile mi se potriveste pe buna dreptate intrebarea celor de la Taxi:"Unde cauti tu iubirea?"
Pana una alta acum, dupa cutremurul fizic de acasa sunt cu gandul si sufletul langa voi cei dragi de departe si va spun ca mi-e dor de voi si ca va iubesc. Buna dimineata si mai ales...Sa fiti iubiti, nu cutremurati :)
Randurile din noaptea asta vor fi din nou despre iubire. Candva ma framanta intrebarea de ce m-am nascut, sau mai bine zis de ce am supravietuit in modul miraculos in care s-a intamplat, pentru ca stiti deja cu totii ca eu am supravietuit doar datorita iubirii mamei.(Daca nu stiti si vreti sa aflati povestea puteti citi AICI)
In noaptea asta cand m-am tezit cu inima in gat am avut pentru prima data un raspuns.M-am nascut ca sa iubesc si sa fiu iubita. Nu e nimic mai simplu si mai logic de-atat. Iubirea e cel mai miraculos remediu, iubirea vindeca tot. Nu degeaba am ajuns la concluzia ca iubesc iubirea:) Lipsa iubirii ne provoaca rani adanci iar prezenta ei...Doamne ce dar Dumnezeiesc! Nu stiu sa evaluez cu ce IQ am fost inzestrata dar stiu sigur ca inteligenta emotionala am primit cu carul si ma simt norocoasa. De cate ori sufar sau sunt fericita stiu ca am fost inzestrata cu un dar special, acela de a simti puternic emotiile.
Saptamana trecuta, am invatat cumva sa zbor din nou si sa stiti ca am reusit chiar si cu aripa franta. Am invatat sa visez si in alt fel de cat o faceam pana acum, am invatat sa-mi provoc "socuri emotionale pozitive" din nevoia de vindecare, din nevoia de iubire.Pentru cei care vor sa afle despre ce e vorba ii indrum sa citeasca Augusto Cury.
Lucrurile mi-au cam scapat de sub control, dar nu cred ca-i nimic grav, nu am facut rau nimanui decat mie si am aflat cu uimire ca sunt situatii cand visarea in exces poate dauna grav sanatatii:) Esentialul e ca am avut o saptamana frumoasa in care am invatat multe si care chiar daca s-a incheiat altfel decat in visul meu m-a facut sa ma simt mai vie ca niciodata.
Se spune ca in dragoste si in razboi e voie sa lupti cu orice arme. Eu nu cred in afirmatia asta. Iubirea nu e camp de lupa , nu e ceva ce sa subjugi, nu o cuceresti cu forta sau cu arme, nu e razboi, ci opusul lui. Iubirea nu ar trebui sa raneasca si nici sa faca victime cum totusi se intampla. Eu cred ca in iubire trebuie sa pornesti dezarmat si ca trebuie sa incerci sa nu sufere nimeni, nici macar tu insuti. Iubirea tebuie sa fie libera de orice ingradire. Sa vina la tine de bunavoie asa ca atunci cand iti vine sa canti de bucurie. Cu Maci meu asa
s-a intamplat. E clar ca nu exista retete. Cand iubesti e greu sa nu ai asteptari iar cand nu le ai, esti cu adevarat liber si fericit. Mi-e greu sa teoretizez aici in cateva randuri ceva ce pana acum nimeni nu a reusit sa descrie complet. Stie cineva concret ce e iubirea? Eu una nu...Stiu doar ca ea se manifesta in noi in multe si minunate feluri. Simt ca nu are limite si ca uneori da pe-afara din preaplin. Ca ne uimeste mai tare atunci cand ne asteptam cel mai putin :)
Sa fie clar: nu mi-e teama decat de lipsa iubirii...Sunt plina de iubire insa e drept ca am mare nevoie sa si primesc.
E clar ca la felul in care imi traiesc acum emotiile mi se potriveste pe buna dreptate intrebarea celor de la Taxi:"Unde cauti tu iubirea?"
Pana una alta acum, dupa cutremurul fizic de acasa sunt cu gandul si sufletul langa voi cei dragi de departe si va spun ca mi-e dor de voi si ca va iubesc. Buna dimineata si mai ales...Sa fiti iubiti, nu cutremurati :)
No comments:
Post a Comment