Friday, June 6, 2014

Iti promit...


Sunt obosita dar nu mai pot adormi la loc, m-am trezit putin dupa ora 6. Ar fi trebuit ca azi sa fie pentru mine o zi ca toate celelalte dar nu a fost sa fie asa. Sunt plina de dor. "Culoarea" cea mai iubita a sufetului meu ai fost in ultimii 19 ani tu Andriusa, zeul meu, Maci meu - cel mai iubit dintre pamanteni. Sunt flacara care arde astazi doar pentru ca asa am crescut si m-am format langa tine, omul meu iubit. In anul care a trecut chinuitor si lent ca un melc am fost obligata sa invat sa supravietuiesc. Am invatat sa plang razand, am invatat ca pot iubi in continuare cu aceeasi intensitate chiar si in lipsa ta, am invatat ca pot zbura chiar si cu aripa franta. Am invatat ca in noi avem o inteligenta fantastica, o forta ascunsa care ne face inima sa bata si parul sa creasca chiar si atunci cand nu ne mai dorim viata...suntem cu totii scantei de Dumnezeire. Am invatat ca nimeni, absolut nimeni in sufletul meu nu poate fi inlocuit. Fiecare om drag are locul lui cald si luminos in imima mea. De fiecare data cand cineva iubit pleaca eu mor cate putin insa locul  ramane "ocupat" acolo in mine. Nu e un spatiu gol, ci "un plin" ce nu poate fi vreodata inlocuit. Chiar daca ma doare, ma bucur ca sunt plamadita in felul acesta. E normal, nu-i asa...? "E dor si doare " exact cum spune cantecul...
Am vrut sa mor de zeci, de sute de ori in anul acesta si culmea ca excat senzatia asta m-a facut sa ma simt mai vie ca niciodata. Sunt o rana deschisa dar stii ce? Stii unde e minunea cea mai mare? Privesc in urma si descopar ca nu sunt deloc mutilata cum am crezut ca am sa fiu. Pot sa iubesc si o fac in continuare cu o sete si o dorinta mai mare decat mi-as fi imaginat. Viata imi pare un miracol fragil de care ma bucur cu bucuria copiilor...



A trecut deja un an si Andriusa  e prezent si viu in mine asa cum a fost intotdeauna. E ca si cum ar fi intr-o calatorie departe si gandul ca intr-o zi candva, undeva, cumva ne vom revedea imi alina durerea. 
Te iubesc, prieten drag. Mi-e dor de tine si stiu ca ne veghezi si ne iubesti din lumina. Candva iti spuneam "ramas bun" dar astazi iti spun "pe curand" pentru ca acum stiu, simt, am inteles cu adevarat ca viata trece repede ca un vis si ca vom fi  din nou impreuna. Acum imi pare abstract si nu pot explica certitudinea asta in cuvinte dar stiu sigur ca asa va fi. Iti multumesc pentru toti anii astia superbi, plini de fericire  si  aventura petrecuti impreuna, au fost ani teribil de frumosi. Pentru timpul pe care il mai am de petrecut aici, iti promit, asa cum ma puneai sa iti promit intotdeauna razand, ca am sa ma bucur din plin. Am sa traiesc intens, fara limite sau infranari si fara a-i deranja pe cei din jur. O sa rad si o sa iubesc, o sa incerc sa fiu cat mai libera si dezlantuita asa incat atunci cand ne vom intalni candva sa iti povestesc entuziasmata ce aventura grozava a fost viata. 
Pe curand iubitul meu. Sunt foarte  fericita sa iti confirm pentru a mia oara ca dragostea nu moare.
PS: ...si te rog  nu uita: Te iubesc!  Maci meu...Pe curand, frunzulita ta.


https://www.youtube.com/watch?v=AJYhtafTd1Y