O mie de fluturi albi...

"O mie de fluturi albi, o mie de fluturi rosii, o mie de fluturi..."
Cu gandul asta sensibil m-am trezit dimineata in minte...cu replica dintr-un film vechi de dragoste realizat de profesorul meu, Geo Saizescu
(Sosesc pasarile calatoare- http://www.youtube.com/watch?v=nzx4x1d7-yo )

"O mie de fluturi albi, o mie de fluturi rosii, o mie de fluturi..." Cata inspirate mi-au insuflat candva aceste cuvinte...poezie pura. Il iubeam pe Andrei. Il iubesc pe Andrei :) Revin la povestea veche.
Eram studenta, indragostita fara de scapare. Studiam impreuna cu  colegii si profesorii de an acest film - scenariu regizoral, constructie dramaturgica, imagine, lumina, coloana sonora... in fine, tot ce era posibil. Un sistem de invatare activa care ne placea teribil. Nu mai tin minte exact povestea din film insa imi amintesc perfect cat de tare m-a patruns coloana sonora si replica cu fluturii.
Tema noastra de sfarsit de an pentru examenul de regie avea sa fie reportajul.
De cand ma stiu am admirat si am iubit fluturii. Uite-asa in momentul cand am auzit replica filmului am stiut ca reportajul meu va fi despre efemeride.
Cunosteam  inca din copilarie un loc magic  in Baneasa. Pe un deal era o bisericuta mica si parasita. O observam mereu de jos, de la baza, cum stralucea alba in soare si se profila pe cerul albastru curat. Era inconjurata de zarzari infloriti si de zumzet de albine. In fiecare an, dupa ce pomii isi scuturau petalele parfumate, dupa ce se invesmantau in verdele crud, viata acestor zarzari se metamorfoza subit. Se invesmantau in vata de zahar, exact ca in povesti. Era o imagine de o tristete si o poezie de nedescris. Mii de omizi devorau verdele, lasand in urma lor doar schelete de frunze.Crengile se inveleau in milioane de fire fine, fine, precum panzele de painjen. Crengile se umpleau cu pupe care pregateau de zor fluturii. Zarzarii mureau putin cate putin ca sa lase loc altor vieti. Si ce fructe ciudate purtau acesti zarzari... Ani la rand urmarit sa surprind momentul  cand fluturii isi luau zborul, dar nu am reusit. Nu aflasem pana in acel an ca  fluturii isi paraseau pupele dimineata devreme, o data cu rasaritul soarelui.O viata noua incepea o data cu lumina. Zeci de fluturi albi impanzeau cerul cu dansul lor extravagant si gratios.
Pentru unlele specii  inaltarea spre lumina nu dureaza decat cateva zile... Nici nu apuci sa te bucuri bine de venirea lor pe lume si ei sunt deja plecati...
Acum era momentul meu, acesta era anul cand trebuia sa surprind magia in splendoarea fluturilor pe pelicula. Visatoare si insufletita ma documentam sa nu-mi  scape nimic. Cautam informatii, scriam, faceam fotografii , totul trebuia sa fie perfect si sa nu pierd momentul unic.
Nici nu stiu cand, mi-am dat seama ca filmul cu fluturii nu trebuie sa fie un film. Ci o surpriza pentru iubirea mea, Maci. Nu imi  mai doream sa fac filmuletul ci sa suprind magia dimineata, acolo, impreuna cu el, mana in mana:)
De la vis la realitate este drum lung, iar eu nu am stat niciodata prea bine la capitolul realism...Am ajuns sa imi doresc sa umplu cu fluturi camera noastra mica unde ne traiam povestea de dragoste. Imi faceam tot felul de planuri cum sa aduc acasa crengi pline cu pupe, pe care sa le ascund dupa cahlele sobei ca sa nu le descopere Andrei.Visam camera noastra plina de zboruri albe. Visam sa deschid usa din lemn batran  spre soare si  sa  ne bucuram de fluturii liberi in cautarea cerului  albastru. Imi imaginam cum, intr-o dimineata insorita o sa-i daruiesc lui Andrei o mie de fluturi albi...
Pana acum aceast vis nu a fost decat un vis neimplinit. In realitate  nu am reusit niciodata sa-mi duc visul la indeplinire:) Astazi a devenit o poveste de dragoste pentru iubitul meu.Visul a capatat cumva o forma fizica.
Mi-amintesc si acum chipul luminos al Andreiului meu cand i-am dezvaluit ceea ce doream sa ii daruiesc in semn de iubire.Nebuna mai e si dragostea asta...iar eu mai neebuna ca ea:)
Azi sunt trei luni de cand Maci ales alta lume. Astazi, mai mult ca niciodata ii trimit cu gandul meu fluturi. O mie de fluturi albi, o mie de fluturi rosii, o mie de fluturi...Mii de fluturi albi de iubire, toti fluturii albi pe care i-am simtit zburand prin  mine in anii  astia plini de fericire.
Iti multumesc, Maci meu drag, pentru toti fluturii care m-ai invatat sa-i descopar. Acum ti-i daruiesc pe toti tie...Ramas bun iubirea mea...

Visez ca sunt cu tine 

dar cand ma trezesc in zori

Tu nu esti langa mine

Si de tine iar mi-e dor.

Iubire ta,

iubirea ta mi-a fost

furtuna si-adapost,

iubirea ta

Speranta de-a trai

si teama cantr-o zi

ne pleaca  iubirea.

Iubirea ta

mi-e scris pe cerul meu

sa-mi amintesc mereu

iubirea

ea mi-a fost in viata

ca o dimineata de senin

iubirea ta

mi-e tot ce am mai drag,

mi-e casa si mi-e prag

iubirea ta

mi-e noapte si mi-e zi,

e rostul meu de-a fi.

iubirea, iubirea,

iubirea ta eu stiu

ca nu revine, clipa ce-a trecut eu stiu

mai da-mi un semn de tine

poate nu e prea tarziu

iubirea ta , iubirea ta mi-a fost

furtuna si-adapost

iubirea ta...

(Iubirea ta-Aurel Storin)

"O mie de fluturi albi, o mie de fluturi..."