La psihoterapie, mi s-a spus dupa numai cateva sedinte ca nu mai am nevoie de terapie:) Asa si este, eu am nevoie de oameni de dragoste, de comunicare, de oameni luminosi si pozitivi. In vacanta asta nu am facut pasi mici asa cum mi-am propus cu cateva luni in uram ca sa supravietuiesc. In vacanta asta am facut un salt urias, pentru ca numai cu un astfel de salt poiti trece prapasia. Am invatat cumva, nici eu nu stiu prea bine cum, sa zbor din nou. Cu ajutorul vostru al celor care...stiti voi secretul-imi purtati sufletul in palma.Va multumesc pentru imbratisarea voastra. A fost si este buna si calda. A venit vremea sa alerg impreuna cu voi alaturi de voi incotro va fi nevoie. Deja suntem o echipa. Pentru voi, pentru echipa mea imi fac azi curaj sa vorbesc despre ce stiu ca avem cu totii nevoie.
Am intalnit nu demult un om drag, un prieten, un calugar. Am stat la povesti asa cum o fac prietenii buni si vechi. Dupa ce a plecat, in mintea mea, toata intalnirea nostra s-a redus la doua cuvinte: "iubesc iubirea"
Asa scria el intr-un jurnal din vremea cand era student, pe vremea cand a inceput sa inteleaga ca iubirea este mult mai uriasa decat legatura dintre doi oameni. Am fost impresionata de toata incarcatura discutiei noastre si stiu ca de atunci sunt intr-o continua cautare...si tot de atunci am constientizat ca da, cu adevarat iubesc iubirea. Asta e energia care ma face sa fiu vie.
Ce am trait impreuna cu Maci meu este doar o parte din iubirea pe care simt ca pot si imi doresc sa o daruiesc si sa o primesc.Imi este din ce in ce mai clar ca iubirea e infinita si ca noi suntem singurii care ne limitam accesul la iubire din teama de a nu suferi. Avem tendinta de a reduce mereu trairile la ceva, ne restrangem si ne constrangem mereu la felii mici de viata cand in realitate putem avea mult mai mult.
Stiu ca cel mai mult pe lume asta ma bucura sa iubesc si sa fiu iubita.As vrea sa am retete si solutii, sa stiu mai mult depre miraculoasele mecanisme ale iubirii.Momentan nu stiu decat ca e ceva legat de inteligenta emotionala pe care majoriatea noastra am abandonat-o nedezvoltata. Ne lasam furati de rutina zinica si uitam sa iubim. Acordam timp nelimitat muncii, hranei, computerului dar nu avem timp sa iubim. Nici pe noi insine, nici pe altii. Ne lasam perturbati de necesitati fizice si uitam complet de cea mai mare necesitate a noastra. Tot ce avem nevoie este iubirea. Iubirea adevarata e muzica pura, e libera, altruista, e o pasare maiastra ce zboara fara ingradiri. Daca o inchizi intr-o colivie, fie ea si aurita, pasarea nici nu va mai zbura, nici nu va mai canta.Noi ne inchidem zilnic pasarile in colivii si ne uimim ca isi intrerup zborul maistru si isi uita trilul.Devenim proprii sclavi ai coliviilor noastre.Ne incarceram iubirea si visele.
Privesc in jurul meu, vorbesc cu prietenii, cu oamenii si realizez ca toti, constient sau inconstient cautam iubirea. Majoritatea nici nu realizeaza ca sufletul lor cauta ceva anume. Se lasa coplesiti de viata si se simt agitati si neimpliniti, nu isi gasesc locul. Ba chiar mai mult, unii imi spun zambind ca nu au timp de iubire cand in mod clar asta e tot ce avem nevoie. Cum vine asta? "Nu am timp sa iubesc"...eu una nu priecep...
Am invatat de curand ca suntem singurii nostri stapani, ca felul in care actionam este exclusiv alegerea nostra, ca nimeni nu poate simti cu sufletul nostru si nu poate gandi cu mintea nostra.Suntem singurii care putem face ceva pentru binele nostru emotional. Avem nevoie sa ne cunoastem pe noi insine.Sa stam mai mult de vorba cu noi si cu cei din jur.Nu e nimic complicat, avem nevoie sa iubim si sa fim iubiti.Cate minute pe zi ne acordam pentru a ne analiza emotiile interioare? Deloc sau aproape deloc pentru ca "suntem foarte ocupati" cu viata de zi cu zi. Cand a fost ultima data cand ati vorbit cu voi insiva?Cand a fost ultima data cand v-ati oprit din goana asta nebuna numita viata ca sa cantariti ce simtiti? Sa va ganditi pe cine iubiti, cine e cu adevarat important in viata voastra.De cate ori ati spus in ultimul timp unui om ca e important pentru voi, ca va bucura prezenta lui in viata voastra?Asa-i ca nu mai avem timp de asemenea "prostii"? Suntem lasi si orbi si adesea prea grabiti sa recunoastem ce simtim. Teama ne conduce viata. Majoritatea nu avem curajul sa spunem direct ceea ce simtim si gandim. Am fost educati sa ne conformam, sa respectam anumite reguli care adesea ne fac nefericiti. Cu toate astea nu avem curajul sa spargem tiparele.De ce ne suntem calai? De ce ne ingradim gandurile si trairile?
Nu stiu sa raspund intrebarilor dar sunt in cautari de raspunsuri...Acum stiu doar ca pot sa aleg cum sa fie viata mea. Stiu ca in viata sunt oameni pe care nu poti sa ii pastrezi oricat de mult ai dori.Sunt situatii cand nu poti schimba absolut nimic indiferent ce ai face. La fel de bine stiu ca in viata sunt situatii si oameni pentru care trebuie sa "lupti" putin sau mai mult ca sa ii poti avea langa tine. Daca sta in puterea noastra sa ne schimbam in bine viata atunci e pacat sa nu o facem.
"Nu va fie teama de viata, fie-va teama ca n-o veti trai din plin!-Augusto Cury
Iubesc iubirea si dupa asta vreau sa ma ghidez de acum inainte in tot ceea ce fac. Vreau sa am curajul sa spun ceea ce gandesc fara sa tin cont de constrangeri.Vreau sa exprim sincer ce simt cu riscul de a soca. Vreau sa invat sa iubesc cat mai liber, sa nu inchid colivii. Sa incerc sa traiesc cu bucurie, cu dragoste, cu altruism, sa incerc sa vad mereu partea pozitiva a vietii.
Am avut parte de o iubire cu totul speciala si ma simt norocoasa. Acum trei luni am crezut ca iubirea mea s-a incheiat aici...Doamne, ce prostie putem sa imi spun...L-am pierdut fizic pe Maci meu drag si imi e teribil de greu. Cu toate astea am descoperit ca inima nu mi s-a impietrit si ca pot iubi mai mult decat am facut-o pana acum. In inima mea e loc pentru tot. Pentru cel ce ne-a creat atat de minunati, pentru cei iubiti care nu mai sunt, pentru fetitele mele, pentru prieteni si oamenii speciali din viata mea, pentru animale, flori, soare si nori, curcubee, culori si baloane de sapun, pentru tot ce ma uimeste si ma bucura in lumea asta mare.
Astazi am avut curajul sa va impartasesc ceea ce gandesc. Imi fac curajul sa va provoc si la joaca. E vorba despre o joaca "serioasa":)
Vreau sa indraznim cu totii sa ne gandim cateva minute la noi si la cei dragi pe care ii iubim. Sa avem puterea sa marturisim macar unuia dintre cei dragi cat de fericiti suntem ca ii avem in viata noastra. Fie ca e vorba de Dumnezeu, de oameni, de prieteni, de iubita sau de orice ne face fericiti. Vreau sa ne oprim din goana nebuna, sa cantarim si sa recunostem ce simtim.
Daca aveti curajul sa faceti asta fie si pret de numai cateva secunde, daca veti simti o emotie fierbinte care va inunda fiinta si care va face ca fiecare celula a voastra sa cante o muzica nestiuta, daca veti simti o teama si o euforie imensa in acelasi timp atunci inseamna ca ati deschis colivia si pasarea voastra maiastra zboara libera.
Ce incantare simt in sufletul meu cand stiu ca veti intra in acest joc si undeva sus, ferite de pivirile nestiutorilor, maiastrele noastre vor zburam impreuna :)
Si acum, special pentru voi...Karaoke:)
Ps. Astept cu bucurie sa imi povestiti ce ati simtit.
Am intalnit nu demult un om drag, un prieten, un calugar. Am stat la povesti asa cum o fac prietenii buni si vechi. Dupa ce a plecat, in mintea mea, toata intalnirea nostra s-a redus la doua cuvinte: "iubesc iubirea"
Asa scria el intr-un jurnal din vremea cand era student, pe vremea cand a inceput sa inteleaga ca iubirea este mult mai uriasa decat legatura dintre doi oameni. Am fost impresionata de toata incarcatura discutiei noastre si stiu ca de atunci sunt intr-o continua cautare...si tot de atunci am constientizat ca da, cu adevarat iubesc iubirea. Asta e energia care ma face sa fiu vie.
Ce am trait impreuna cu Maci meu este doar o parte din iubirea pe care simt ca pot si imi doresc sa o daruiesc si sa o primesc.Imi este din ce in ce mai clar ca iubirea e infinita si ca noi suntem singurii care ne limitam accesul la iubire din teama de a nu suferi. Avem tendinta de a reduce mereu trairile la ceva, ne restrangem si ne constrangem mereu la felii mici de viata cand in realitate putem avea mult mai mult.
Stiu ca cel mai mult pe lume asta ma bucura sa iubesc si sa fiu iubita.As vrea sa am retete si solutii, sa stiu mai mult depre miraculoasele mecanisme ale iubirii.Momentan nu stiu decat ca e ceva legat de inteligenta emotionala pe care majoriatea noastra am abandonat-o nedezvoltata. Ne lasam furati de rutina zinica si uitam sa iubim. Acordam timp nelimitat muncii, hranei, computerului dar nu avem timp sa iubim. Nici pe noi insine, nici pe altii. Ne lasam perturbati de necesitati fizice si uitam complet de cea mai mare necesitate a noastra. Tot ce avem nevoie este iubirea. Iubirea adevarata e muzica pura, e libera, altruista, e o pasare maiastra ce zboara fara ingradiri. Daca o inchizi intr-o colivie, fie ea si aurita, pasarea nici nu va mai zbura, nici nu va mai canta.Noi ne inchidem zilnic pasarile in colivii si ne uimim ca isi intrerup zborul maistru si isi uita trilul.Devenim proprii sclavi ai coliviilor noastre.Ne incarceram iubirea si visele.
Privesc in jurul meu, vorbesc cu prietenii, cu oamenii si realizez ca toti, constient sau inconstient cautam iubirea. Majoritatea nici nu realizeaza ca sufletul lor cauta ceva anume. Se lasa coplesiti de viata si se simt agitati si neimpliniti, nu isi gasesc locul. Ba chiar mai mult, unii imi spun zambind ca nu au timp de iubire cand in mod clar asta e tot ce avem nevoie. Cum vine asta? "Nu am timp sa iubesc"...eu una nu priecep...
Am invatat de curand ca suntem singurii nostri stapani, ca felul in care actionam este exclusiv alegerea nostra, ca nimeni nu poate simti cu sufletul nostru si nu poate gandi cu mintea nostra.Suntem singurii care putem face ceva pentru binele nostru emotional. Avem nevoie sa ne cunoastem pe noi insine.Sa stam mai mult de vorba cu noi si cu cei din jur.Nu e nimic complicat, avem nevoie sa iubim si sa fim iubiti.Cate minute pe zi ne acordam pentru a ne analiza emotiile interioare? Deloc sau aproape deloc pentru ca "suntem foarte ocupati" cu viata de zi cu zi. Cand a fost ultima data cand ati vorbit cu voi insiva?Cand a fost ultima data cand v-ati oprit din goana asta nebuna numita viata ca sa cantariti ce simtiti? Sa va ganditi pe cine iubiti, cine e cu adevarat important in viata voastra.De cate ori ati spus in ultimul timp unui om ca e important pentru voi, ca va bucura prezenta lui in viata voastra?Asa-i ca nu mai avem timp de asemenea "prostii"? Suntem lasi si orbi si adesea prea grabiti sa recunoastem ce simtim. Teama ne conduce viata. Majoritatea nu avem curajul sa spunem direct ceea ce simtim si gandim. Am fost educati sa ne conformam, sa respectam anumite reguli care adesea ne fac nefericiti. Cu toate astea nu avem curajul sa spargem tiparele.De ce ne suntem calai? De ce ne ingradim gandurile si trairile?
Nu stiu sa raspund intrebarilor dar sunt in cautari de raspunsuri...Acum stiu doar ca pot sa aleg cum sa fie viata mea. Stiu ca in viata sunt oameni pe care nu poti sa ii pastrezi oricat de mult ai dori.Sunt situatii cand nu poti schimba absolut nimic indiferent ce ai face. La fel de bine stiu ca in viata sunt situatii si oameni pentru care trebuie sa "lupti" putin sau mai mult ca sa ii poti avea langa tine. Daca sta in puterea noastra sa ne schimbam in bine viata atunci e pacat sa nu o facem.
"Nu va fie teama de viata, fie-va teama ca n-o veti trai din plin!-Augusto Cury
Iubesc iubirea si dupa asta vreau sa ma ghidez de acum inainte in tot ceea ce fac. Vreau sa am curajul sa spun ceea ce gandesc fara sa tin cont de constrangeri.Vreau sa exprim sincer ce simt cu riscul de a soca. Vreau sa invat sa iubesc cat mai liber, sa nu inchid colivii. Sa incerc sa traiesc cu bucurie, cu dragoste, cu altruism, sa incerc sa vad mereu partea pozitiva a vietii.
Am avut parte de o iubire cu totul speciala si ma simt norocoasa. Acum trei luni am crezut ca iubirea mea s-a incheiat aici...Doamne, ce prostie putem sa imi spun...L-am pierdut fizic pe Maci meu drag si imi e teribil de greu. Cu toate astea am descoperit ca inima nu mi s-a impietrit si ca pot iubi mai mult decat am facut-o pana acum. In inima mea e loc pentru tot. Pentru cel ce ne-a creat atat de minunati, pentru cei iubiti care nu mai sunt, pentru fetitele mele, pentru prieteni si oamenii speciali din viata mea, pentru animale, flori, soare si nori, curcubee, culori si baloane de sapun, pentru tot ce ma uimeste si ma bucura in lumea asta mare.
Astazi am avut curajul sa va impartasesc ceea ce gandesc. Imi fac curajul sa va provoc si la joaca. E vorba despre o joaca "serioasa":)
Vreau sa indraznim cu totii sa ne gandim cateva minute la noi si la cei dragi pe care ii iubim. Sa avem puterea sa marturisim macar unuia dintre cei dragi cat de fericiti suntem ca ii avem in viata noastra. Fie ca e vorba de Dumnezeu, de oameni, de prieteni, de iubita sau de orice ne face fericiti. Vreau sa ne oprim din goana nebuna, sa cantarim si sa recunostem ce simtim.
Daca aveti curajul sa faceti asta fie si pret de numai cateva secunde, daca veti simti o emotie fierbinte care va inunda fiinta si care va face ca fiecare celula a voastra sa cante o muzica nestiuta, daca veti simti o teama si o euforie imensa in acelasi timp atunci inseamna ca ati deschis colivia si pasarea voastra maiastra zboara libera.
Ce incantare simt in sufletul meu cand stiu ca veti intra in acest joc si undeva sus, ferite de pivirile nestiutorilor, maiastrele noastre vor zburam impreuna :)
Si acum, special pentru voi...Karaoke:)
Ps. Astept cu bucurie sa imi povestiti ce ati simtit.
No comments:
Post a Comment