...atunci, ganduri cu soare:)

Azi e ziua mea libera...Azi nu lucrez, joia e ziua mea pentru suflet. Azi pot sa visez,  sa pictez, sa scriu sau sa cant.As vrea sa scriu mult, as vrea sa scriu tot ce simt, dar niciodata nu gasesc suficienta vreme ...Uneori imi doresc sa va imparatsesc povesti anume dar aproape intotdeauna  scriu altceva decat ce mi-am propus. La fel va fi si azi, voi scrie despre cu totul atceva decat ceea ce doream dimineata. E o zi innorata si intentionam sa va povestesc despre demonii mei, pentru ca in sufletul meu nu e mereu senin. Si totusi, in ultima clipa  m-am hotarat sa uit ploaia de afara si sa scriu despre soare.
In fiecare zi, dar absolut in fiecare zi de lucru, Maci meu ma suna in pauza de la ora 9.00. Mancam impreuna, chiar daca doar la telefon.  Azi, la fel ca in fiecare zi am asteptat sa ma sune. Stiam ca nu o sa se intample, sunt realista chiar daca  doare.Cand se apropie ora...Inima mea bate puternic in asteptarea omului drag. Exact ca si cainele lui Pavlov.Creierul inceteaza sa mai gandeasca logic:) La fel patesc si seara la culcare cand astept zadarnic sarutul si imbratisarea de noapte buna, la fel  si dimineata cand suna ceasul. Astept cu ochii inchisi in speranta ca in casa va porni brusc muzica si voia buna. Sper ca Andrei ne va trezi  ca in vremurile bune cu dezmierdari si gadilaturi. El intotdeauna pleca primul dar numai dupa ce ne facea sa radem...La fel a facut si acum, s-a grabit, a plecat primul.Nu inainte de a ne face sa radem...
Stiu, inteleg mult  prea bine ca niciodata, chiar niciodata in viata asta, Andriusa nu ma va mai cauta la ora 9.00.Si la nici o alta ora. Atunci, chiar daca lacrimile dau navala fara putinta de a le opri am hotarat sa imi schimb obiceiurile. Incalt opinci noi pentru o calatorie noua. Trebuie  sa invat sa fiu adaptabila si inteligenta precum APA, cea care mi-a daruit si care mi-a luat omul drag.

Am strans randurile cu prietenii vechi.Mi-am facut cativa prieteni noi.Am mare nevoie de ei pentru ca fac parte din noua mea  viata  si ma conecteaza puternic cu prezentul.Ei ma sa fac sa zambesc si sa sper chiar daca nu sunt constienti de asta.
Aseara o prietena mi-a scris cateva  randuri care m-au patruns. Am constientizat pentru a nu stiu cata oara ca ne nastem si murim singuri. Mi-e frica de singuratate. Nu pot sa o inteleg deloc chiar daca face cumva parte din mine. In calatoria asta  minunata  numita viata ni se intampla lucruri  uimitoare.Unul din cele mai importante lucruri este  intalnirea partenerilor de drum. Prietenii,  razele de lumina ce ne incalzesc  si  ne infrumuseteaza calatoria. Cum ar fi viata fara acesti  prieteni? Cu cine ne-am bucura de bucuriile noastre facandu-le  sa ne para mai intense? Cu cine ne-am plange durerile injumatatindu-le?
Eu imi doresc in viata multe raze, multa lumina. Cu lumina nu esti niciodata singur. Port  in mine o mare lumina, Maci meu, cel mai iubit dintre pamanteni. Langa ea mai stralucesc multe altele, mai mari sau mai mici dar toate extrem de importante. Fiecare isi are locul ei special, unica si de neinlocuit in sufletul meu.Daca iti doresti lumina in casa sufletului tau trebuie doar sa ai curajul sa dai draperiile la o parte si sa deschizi larg ferestrele.Eu le-am deschis:)
O prietena ma intreba daca  mi se pare fireasca situatia urmatoare.Desi simte ca in sufletul ei e loc pentru altcineva, nu trece nici o zi fara sa nu se gandeasca la la cei pe care deja ii iubeste dar care nu mai sunt langa ea. Cum s-ar potrivi iubirea pe care o simte deja cu urmatoarele posibile iubiri? Raspunsul l-am gasit in mine! Fiecare avem raspunsurile in noi. Nimeni, niciodata nu poate stinge in tine o lumina fara acceptul tau asa cum nimeni nu iti poate lua iubirea pe care o ai deja. Doar tu insati (insuti)esti cea (cel) care alege sa o stingi sau sa o intretii luminoasa si mangaietoare. Nicicand o lumina nu a stins o alta lumina. Intotdeauna, dar absolut intotdeauna : doua, trei sau mai multe lumini vor fi mai stralucitoare laolalta decat una singura.
Draga mea prietena, e foarte simplu, e firesc sa fie asa. Singuri alegem in noi intunericul sau lumina. Bucura-te mereu de razele noi si intretine-ti cu acceptare si drag luminile vechi. Depinde doar de tine ce doresti sa porti in suflet. Te rog nu uita ca lumina nu a facut rau decat fiintelor intunericului.Deschide-ti fara teama sufletul, primeneste-l cu apa vie si apa moarta, gateste-l in haine de sarbatoare, imbraca-l cu flori de nu-ma-uita sau cu toate florile campului, cu zborul pasarilor, cu cerul albastru cu dansul si cu muzica vietii ! Primeste in el cu bucurie lumina!
...si mai stii ceva draga mea? Sunt sigura ca doar in felul acesta deschis vom putea fi candva SOARE:)
Pe curand!