Ultima zi 1

Azi...azi sunt 2 luni de cand Maci a plecat cu caiacul sa faca rafting si a ajuns dupa cateva ore de lupta tocmai in lumea de dincolo de ape, de nori si de durere. Trebuie sa fi fost pentru el o aventura teribila. Pentru noi, cei ramasi aici in partea de jos, a fost si este atat de dificil incat nu stiu cum sa denumesc aceasta traire.
Am fost toata ziua agitata si e straniu cum stau cu ochii pe ceas si urmaresc scurgerea minutelor, a timpului. Imi amintesc atat de puternic momentele prin care am trecut incat resimt durerea fizic, in stomac.S-ar spune ca sunt in vacanta dar eu simt altfel realitatea. Imi doresc sa plang dar nu pot, imi doresc sa dorm, dar nu pot imi doresc sa scriu dar nici asta nu pot...Nu pot pentru ca viata  ma forteaza sa traiesc in ritmul ei alert. Nu am sa ma las doborata ritmul asta nebunesc care ma epuizeaza. Acum nu pot dar...am sa ma intorc sa scriu ceva mai tarziu, indiferent cat de tarziu, sigur in noaptea asta.
Nu am sa las povestea noastra de iubire sa moara. Am sa va impartasesc azi  ultima zi din viata mea cu Maci. E vorba doar  de ultima zi de viata, nu de ultima zi de dragoste.
Irina mi-a trimis o cugetare superba: " Moartea sfarseste o viata, nu o iubire." Mitch Albom
Asa e Irina, asa simt si eu dar tot doare teribil...