Noaptea trecuta a fost un mare prag pentru Maci si pentru noi...Noaptea trecuta s-au implinit 40 de zile...
Nu am mai scris nimic pana acum. Pur si simplu nu am putut si am avut nevoie sa fiu departe de lume.Sunt momente cand ceea ce simt este atat de intens incat cuvintele imi par lipsite de sens...Alte ori cuvintele se revarsa atat de firesc incat nu vad de ce m-as opune...
Dupa primele postari am simtit ca sunt la o rascruce. Am fost atat de uimita de numarul celor care citesc incat m-am speriat teribil si m-am oprit sa simt ce sa fac mai departe. Probabil ca voi scrie despre iubirea mea si nu am sa ma las intimidata de eventuale comentarii sau judecati eronate, de faptul ca nu sunt profesionista in ale scrisului, etc. Am sa scriu asa ca si pana acum, deschis si sincer si daca o fi sa fie bine, atunci asa va fi. Pentru mine scrisul inseamna terapie, acceptare, puterea de a merge mai departe, autoprotectie. Asadar am sa scriu...
Constinetizez ca nu stiti cum sa imi vorbiti sau cum sa va comportati, cum sa ma abordati. Ei bine, aflati ca in aceesi situatie incomoda si complet noua suntem si noi (fetitele si cu mine) Nici eu nu stiu ce sa va spun dar nu va fie teama. Sunt tot eu, Daiana, doar ca mai trista si mai fara directie ca de obicei. In rest sunt aceeasi visatoare si indragostita.Imi face bine sa va comportati firesc, normal. Cand ma sunati, cel mai greu de suportat sunt intrebarile, dorinta de a afla detalii despre ceea ce s-a intamplat. Am sa va rog sa aveti rabdare, am sa va lamuresc curiozitatile in scris aici - incet, incet. Am sa va rog ca in schimbul marturiilor mele sa incercati sa va comportati normal cu mine.Va rog nu imi mai cereti detalii despre cum s-a intamplat ca nu pot vorbi dar am sa scriu...
Revin la Maci meu iubit. Am fost amandoi botezati ortodox si la noi se povesteste ca timp de 40 de zile sufletul calatoreste prin locurile dragi si pe la oamenii iubiti. In acest interval binele si raul lupta sa isi adjudece sufletul celui plecat dintre muritori. In cea de-a 40 zi Dumnezeu, in functie de partea in care se inclina balanta, decide temporar locul sufletului pana la judecata finala.Un prag...
Nu stiti in ce cautari am fost in acest interval pentru ca trebuie sa recunosc ca nu am o credinta puternica si asta m-a facut sa cad si sa ma ridic, sa cred si sa neg de nenumarate ori.O lupta dureroasa care pana la urma a fost din nou castigata de iubire. Cel putin asa simt. Simt ca Maci e lumina si iubire ca e in tot ceea ce ma inconjoara bun si frumos.
O cunostinta mi-a povestit ca Andrei a venit la ea invaluit de lumina si insotit de un inger. Un prieten spune ca l-a vazut aievea si ca Andrei este bine si fericit unde e, doar ca ii e dor de noi.O multime de prieteni l-au visat si mi-au impartasit lucruri similare:Andrei e bine, ii e dor de noi , ne iubeste:)Un calugar mi-a spus sa nu imi fac griji ca Andrei este isotit de un inger si ca ii este bine acolo unde e. Cumva e aceeasi marturisire doar ca in forme diferite.Trebuie sa recunosc ca m-am hranit din aceste povestioare desi am pus adesea la indoiala veridicitatea lor.
In ultimele saptamani l-am rugat mereu pe Maci sa imi vina in vis, sa ma linisteasca, sa imi dea putere, sa imi dea semne asa incat sa nu ma sperii. Cat timp traia Andrei, il visam extrem de des si chiar ma tachina adesea ca il visam numai pe el si nu aveam alte fantezii:) Dupa ce a murit, am fost teribil de frustrata pentru ca nu l-am visat decat de trei ori si doar o singura data sufletul mi s-a umplut de bucurie. Acum la ultimul vis, la pragul celor 40 de zile. Cred ca deja v-am povestit ca de cand a plecat , in fiecare zi imi vine in minte asa un fel de dialog straniu cu Andrei: "Maci, ma simti? si tot in mintea mea aud raspunsul lui "Te simt..." iar gandurile imi zboara mai departe dar zi de zi acelasi trei intrebari si raspunsuri mi se invart in cap..." Maci, ma auzi?", "Te aud..." , "Ma iubesti?", "Te iubesc..." si iata ca si ultimul meu vis mi-a raspuns din nou la intrebari:)
L-am visat pe Maci meu cu camasa lui albastra de in, frumos si jovial ca intodeauna, statea la o masa si manca. Desi constiinta mea stia ca visez si ca Maci nu mai e cu noi, m-am dus si l-am mangaiat si l-am imbratisat. M-am bucurat si m-am uimit fantastic ca pot sa il simt fizic asa ca i-am spus:
"Maci eu chiar te simt!" iar el a zambit si mi-a raspuns : "Pai normal, da tu ce credeai?"
Vorbea putin mai greu asa ca eu i-am spus: "Maci, ai plecat, acum ai venit numai in vis, uite, ca dovada nici nu poti vorbi normal!"Atunci el a inceput sa rada si sa vorbeasca normal (iar m-a pacalit:)"Ei si?... ce daca am plecat?!" mi-a raspuns zambitor: Eram muta de uimire si de bucurie ca nimic nu s-a schimbat si mi-era teribil de teama sa nu ma trezeasca cineva din somn pentru ca vroiam sa raman cat mai mult cu el. Asa ca: "Maci, spune-mi repede cum e dincolo?"
La fel de relxat mi-a raspuns: " E bine, e frumos, e perfect!"
"Perfect?" am intrebat uimita si asteptand sa imi detalieze mai mult. Dar Maci a schimbat brusc subiectul.
"Mi-e tare frig la picioare si apa aia era atat de rece..."
Gandesc pentru mine ca nici nu-i de mirare ce imi spune de vreme ce a facut hipotermie. Ma uit si il vad descult.
(Fac o mica paranteza ca sa va spun ca din considerente ecologice la inmormantare nu am avut voie sa il incalt )
In vis imi vin in minte conversii lui cei rosii si ii spun "Stai linistit; ca rezolv eu curand"! iar in gandul meu realizez ca trebuie sa daruiesc cat mai curand conversii rosii cuiva... Il mangai si il simt, e plin de viata si nu imi vine sa cred...Imi spune zambind, "Mi-e dor de voi, de tine si de fetite!" Iar eu nu imi mai incap in piele de emotie si de bucurie.Ma uit la ceas, nu stiu unde eram asa grabita, si vad ca e ora 17, 30.Vad niste prieteni buni intr-o masina si realizez incotro merg acestia si ii spun "Maci, intarziem la botezul bebelusului Alinei, trebuie sa ajungem repede "!
(Alina este prietena si fina noastra si in realitate a ramas insarcinata cand Andrei a murit)
Andrei imi spune"Pai nu avem cum sa ajungem in acelasi timp si acolo si aici!"; "Aici, unde?" ma intreb si ma trezesc brusc, singura in patul nostru... Realitatea ma doare asa ca strang ochii puternic in speranta ca pot prelungi visul , ca pot pastra senzatia de bine langa Maci meu...Zadarnic...nu mai pot continua visul acesta dar pot continua sa sper. Undeva, candva vom fi din nou impreuna! Asta stiu sigur!
Te iubesc Maci si iti multumesc ca ai venit in visul meu acum cand ai trecut pragul spre lumina...Drum bun iubitul meu, desi doare sa recunosc, stiu ca iti este bine...
Nu am mai scris nimic pana acum. Pur si simplu nu am putut si am avut nevoie sa fiu departe de lume.Sunt momente cand ceea ce simt este atat de intens incat cuvintele imi par lipsite de sens...Alte ori cuvintele se revarsa atat de firesc incat nu vad de ce m-as opune...
Dupa primele postari am simtit ca sunt la o rascruce. Am fost atat de uimita de numarul celor care citesc incat m-am speriat teribil si m-am oprit sa simt ce sa fac mai departe. Probabil ca voi scrie despre iubirea mea si nu am sa ma las intimidata de eventuale comentarii sau judecati eronate, de faptul ca nu sunt profesionista in ale scrisului, etc. Am sa scriu asa ca si pana acum, deschis si sincer si daca o fi sa fie bine, atunci asa va fi. Pentru mine scrisul inseamna terapie, acceptare, puterea de a merge mai departe, autoprotectie. Asadar am sa scriu...
Constinetizez ca nu stiti cum sa imi vorbiti sau cum sa va comportati, cum sa ma abordati. Ei bine, aflati ca in aceesi situatie incomoda si complet noua suntem si noi (fetitele si cu mine) Nici eu nu stiu ce sa va spun dar nu va fie teama. Sunt tot eu, Daiana, doar ca mai trista si mai fara directie ca de obicei. In rest sunt aceeasi visatoare si indragostita.Imi face bine sa va comportati firesc, normal. Cand ma sunati, cel mai greu de suportat sunt intrebarile, dorinta de a afla detalii despre ceea ce s-a intamplat. Am sa va rog sa aveti rabdare, am sa va lamuresc curiozitatile in scris aici - incet, incet. Am sa va rog ca in schimbul marturiilor mele sa incercati sa va comportati normal cu mine.Va rog nu imi mai cereti detalii despre cum s-a intamplat ca nu pot vorbi dar am sa scriu...
Revin la Maci meu iubit. Am fost amandoi botezati ortodox si la noi se povesteste ca timp de 40 de zile sufletul calatoreste prin locurile dragi si pe la oamenii iubiti. In acest interval binele si raul lupta sa isi adjudece sufletul celui plecat dintre muritori. In cea de-a 40 zi Dumnezeu, in functie de partea in care se inclina balanta, decide temporar locul sufletului pana la judecata finala.Un prag...
Nu stiti in ce cautari am fost in acest interval pentru ca trebuie sa recunosc ca nu am o credinta puternica si asta m-a facut sa cad si sa ma ridic, sa cred si sa neg de nenumarate ori.O lupta dureroasa care pana la urma a fost din nou castigata de iubire. Cel putin asa simt. Simt ca Maci e lumina si iubire ca e in tot ceea ce ma inconjoara bun si frumos.
O cunostinta mi-a povestit ca Andrei a venit la ea invaluit de lumina si insotit de un inger. Un prieten spune ca l-a vazut aievea si ca Andrei este bine si fericit unde e, doar ca ii e dor de noi.O multime de prieteni l-au visat si mi-au impartasit lucruri similare:Andrei e bine, ii e dor de noi , ne iubeste:)Un calugar mi-a spus sa nu imi fac griji ca Andrei este isotit de un inger si ca ii este bine acolo unde e. Cumva e aceeasi marturisire doar ca in forme diferite.Trebuie sa recunosc ca m-am hranit din aceste povestioare desi am pus adesea la indoiala veridicitatea lor.
In ultimele saptamani l-am rugat mereu pe Maci sa imi vina in vis, sa ma linisteasca, sa imi dea putere, sa imi dea semne asa incat sa nu ma sperii. Cat timp traia Andrei, il visam extrem de des si chiar ma tachina adesea ca il visam numai pe el si nu aveam alte fantezii:) Dupa ce a murit, am fost teribil de frustrata pentru ca nu l-am visat decat de trei ori si doar o singura data sufletul mi s-a umplut de bucurie. Acum la ultimul vis, la pragul celor 40 de zile. Cred ca deja v-am povestit ca de cand a plecat , in fiecare zi imi vine in minte asa un fel de dialog straniu cu Andrei: "Maci, ma simti? si tot in mintea mea aud raspunsul lui "Te simt..." iar gandurile imi zboara mai departe dar zi de zi acelasi trei intrebari si raspunsuri mi se invart in cap..." Maci, ma auzi?", "Te aud..." , "Ma iubesti?", "Te iubesc..." si iata ca si ultimul meu vis mi-a raspuns din nou la intrebari:)
L-am visat pe Maci meu cu camasa lui albastra de in, frumos si jovial ca intodeauna, statea la o masa si manca. Desi constiinta mea stia ca visez si ca Maci nu mai e cu noi, m-am dus si l-am mangaiat si l-am imbratisat. M-am bucurat si m-am uimit fantastic ca pot sa il simt fizic asa ca i-am spus:
"Maci eu chiar te simt!" iar el a zambit si mi-a raspuns : "Pai normal, da tu ce credeai?"
Vorbea putin mai greu asa ca eu i-am spus: "Maci, ai plecat, acum ai venit numai in vis, uite, ca dovada nici nu poti vorbi normal!"Atunci el a inceput sa rada si sa vorbeasca normal (iar m-a pacalit:)"Ei si?... ce daca am plecat?!" mi-a raspuns zambitor: Eram muta de uimire si de bucurie ca nimic nu s-a schimbat si mi-era teribil de teama sa nu ma trezeasca cineva din somn pentru ca vroiam sa raman cat mai mult cu el. Asa ca: "Maci, spune-mi repede cum e dincolo?"
La fel de relxat mi-a raspuns: " E bine, e frumos, e perfect!"
"Perfect?" am intrebat uimita si asteptand sa imi detalieze mai mult. Dar Maci a schimbat brusc subiectul.
"Mi-e tare frig la picioare si apa aia era atat de rece..."
Gandesc pentru mine ca nici nu-i de mirare ce imi spune de vreme ce a facut hipotermie. Ma uit si il vad descult.
(Fac o mica paranteza ca sa va spun ca din considerente ecologice la inmormantare nu am avut voie sa il incalt )
In vis imi vin in minte conversii lui cei rosii si ii spun "Stai linistit; ca rezolv eu curand"! iar in gandul meu realizez ca trebuie sa daruiesc cat mai curand conversii rosii cuiva... Il mangai si il simt, e plin de viata si nu imi vine sa cred...Imi spune zambind, "Mi-e dor de voi, de tine si de fetite!" Iar eu nu imi mai incap in piele de emotie si de bucurie.Ma uit la ceas, nu stiu unde eram asa grabita, si vad ca e ora 17, 30.Vad niste prieteni buni intr-o masina si realizez incotro merg acestia si ii spun "Maci, intarziem la botezul bebelusului Alinei, trebuie sa ajungem repede "!
(Alina este prietena si fina noastra si in realitate a ramas insarcinata cand Andrei a murit)
Andrei imi spune"Pai nu avem cum sa ajungem in acelasi timp si acolo si aici!"; "Aici, unde?" ma intreb si ma trezesc brusc, singura in patul nostru... Realitatea ma doare asa ca strang ochii puternic in speranta ca pot prelungi visul , ca pot pastra senzatia de bine langa Maci meu...Zadarnic...nu mai pot continua visul acesta dar pot continua sa sper. Undeva, candva vom fi din nou impreuna! Asta stiu sigur!
Te iubesc Maci si iti multumesc ca ai venit in visul meu acum cand ai trecut pragul spre lumina...Drum bun iubitul meu, desi doare sa recunosc, stiu ca iti este bine...
Daiana draga, ma limitez in a.ti reaminti un post de.al Anei de zilele trecute legat de scris, cat de benefic pt suflet este! iti spun doar ca ceea ce tu faci este fantastic, de fiecare data cand citesc inima mi se umple de iubire si de sentimente marete, iar asta e minunat! sunt convinsa ca nu sunt singura careia i se intampla asta! continua Daiana, impartaseste cu noi infinita voastra dragoste! va sarut si va imbratisez!
ReplyDeleteSorela, am sa caut postarea Anei, m-ai facut curioasa:)Te imbratisez si eu si iti multumesc pentru incurajare.
DeleteIn timp ce citeam postul tau, Miruna se uita si ea la monitor:"mami sunt eu si "mai Andrei" ! " Zilele trecute vorbind cu ea de venirea voastra, Miruna imi spune "mami eu sunt tare suparata pe Doamne Doamne caci l-a luat pe prietenul meu "mai Andrei"...si nu prea am stiut ce sa ii spun, cum sa ii eplici unui copil de 3 ani cand nici tie ca adult nu iti poti explica...cand esti pus sa explici unui copil lucrurile trebuie sa le sintetizezi, sa le gasesti Adevarul, esenta, simplitatea. In aceasta situatie am ramas muta...
ReplyDeleteVorbeam cu Cata zilele trecute de frustrarea de a nu iti aparea in vis. Aseara cred ca l-am visat si eu. Nu imi amintesc detalii ci doar o senzatie. Andrei gasise o alta intrare intr-o cladire, intrare care i se parea lui interesanta si ne punea si pe noi sa o luam pe acolo...a fost o senzatie care m-a mai linistit..
Dragele mele, "mai Andrei" ne-a umplut tuturor vietile de ceva numai al lui...Suntem niste norocoase ca l-am avut atat de aproape...Chiar si pentru atat de scurta vreme...
DeleteM-a amuzat teribil "intrarea interesanta", situatia asta ii e atat de specifica lui Andrei.Ma bucur ca ai ramas cu o senzatie buna.Va imbratisez tare!