Azi noapte am visat ca alergam cu masina pe autostrada. Imi placea grozav emotia amestecata cu teama pe care mi-o dadea viteza ilegala :) M-am trezit obosita de parca participasem la raliu, habar nu aveam ca abia acum urma sa incep o cursa nebuna.
O, Doamne, iar suntem in intarziere, ca de obicei in intarziere...of , daca nu ne mai trezeste Maci dimineata devreme in rasete, muzica si gadilaturi...
"Hai fetelor, hai repede manjilor, ca iar ajungem ultimele, hai afara, afara..."
Fetitele sunt pe holul blocului somnoroase si incruntate iar eu trag in viteza usa dupa mine. In timp ce usa se inchide, timpul se dilata si gandurile imi navalesc mintea:
"Ah, sa pun repede piciorul in usa ca am uitat cheile, am uitat cheileeee!"
Clanc! Prea tarziu...usa s-a inchis iar eu grabita, privesc disperata si derutata in gol... O mica speranta imi plapaie in minte:
"Fetelor, ati luat voi cumva cheia?"( Se intalmpa frecvent sa o ia ele.)
"O nu, mami, nu..." Mutrisoarele lor dezamagite ma bulverseaza si mai tare.
Instantaneu buna mea dispozitie se ascunde nu se stie pe unde si lasa loc unei agitatii nemaintalnite. Sunt pentru a doua oara in mai putin de jumatate de an in aceeasi situatie absurda. Cand o sa incetez sa mai fiu bramburita?Probabil ca niciodata :) In vremurile bune as fi sunat la Maci, care dupa ce s-ar fi amuzat copios pe seaman mea, ma linistea si imi livra rapid cateva solutii inteligente...Acum, na frate...descurca-te ca esti singura! Fetitele sunt in intarziere la scoala, dar cheile de la masina sunt impreuna cu cheile casei...si toate cheile...in casa, la caldura :)
Sun la "mana mea dreapta", Andreea, o scot in mare stress din pijamale sa-mi duca manjii cu masina ei. In asteptare ma gandesc sa sun la administrator in ideea ca are cumva vreo cheie de rezerva...Sperante desarte.Azi nu lucreaza deci nu ma poate ajuta si in afara de asta imi aminteste ca am o yala extrem de performanta si ca nu o voi putea deschide decat cu un specilaist:)Simt ca mi se taie picioarele...asa-i; mi-amintesc perfect discutia...Inchid mobilul si gandesc romaneste: " Hai, mai, ca nemtii astia-s praf, cum naiba sa nu poata deschide o usa?Las' ca ma descurc eu. Sun la prietena mea Vio, romanca neaosa si descurcareata. Sotul ei este tot adminstrator si e al naibii de priceput, ma scoate mereu din belele de cand suntem singure. Vio nu raspunde asa ca incerc sa inchid telefonul dar ecranul digital face figuri, nu pot sa inchid convorbirea...si ma apuc frate de o descarcare emotionala in jargon pur romanesc.
Apare Andreea si ne duce la scoala, intru cu fetele si ma scuz pentru intarziere, invatatoarea rade de se prapadeste de asa o prostioara si eu ma intorc cumva mai linistita la rezolvarea problemei de baza. Intre timp ma suna Vio, ii povestesc pe nerasuflate intamplarea si femeia imi spune calma sa merg pana la ea ca ma ajuta sotul ei. Perfect, zic, nu am vreme ca am mult de alergat azi dar...nici alta solutie nu am decat sa ma linistesc si sa iau lucrurile cu calm. Vio ma roaga sa o ducem pe micuta ei la cresa si apoi intram sa cumparam cate ceva pentru micul dejun.Sotul ei e la niste clienti si ne suna imediat ce va putea. La brutarie miroase o copilarie, a prajituri si a paine calda, a seminte coapte, abur de cafea si ceai de fructe...E atat de cald si bine incat imi vine ideea sa ne facem si noi un moft, sa mancam acolo, la brutarie, sa ne bucuram de timpul impreuna:) Ne luam bunatati si incerc sa ma relaxez si chiar ma simt bine razand cu ea.Cumva, ciudat, parca ma bucur de patania asta ca altfel tare greu ma organizez sa imi acord puntina bucurie. Imi da sa ascult mesajul ramas in telefonul ei si ne prapadim pur si simplu de ras. Toata partida mea de descarcare nervoasa in limbaj de cartier era inregistrata pentru posteritate in telefonul ei. Am vorbit ca la usa a vorbeam ca la usa cortului si zau ca nu credeam sa ma pricep asa de bine:) Totul e minunat pana cand suna Gerhardt , sotul ei. E la mine acasa, in fata usii. A epuizat impreuna cu alt tip priceput toate solutiile din lume dar usa... e de nedeschis .Yala e prea performanta,usa prea solida...trebuie sa apelam la un specialist:) Ma pufneste rasul. Sau plansul, nici nu mai stiu bine.Mi se pare ca nu e povestea mea. Vin acasa unde ma intalnesc cu specialistul...munnceste cu un speraclu si in sfarsit dupa cateva minute bune...Ura! Usa mea e deschisa fara nici o avarie a yalei sau a usii. Apoi se aseaza tacticos la masa si se apuca sa imi scrie factura. Imi explica vorbind tare si rar ca pentru surzi. Intuiti si voi deja ce imi explica...Deja stiu..."este un caz rar, o usa performanta, cu o yala pe masura, a necesitat multa munca sa o deschida fara avarii...."
Evident, la oameni speciali, la cazuri speciale...tarifuri speciale :)" Bum! Dintr-o data mi se pare ca nu mai pricep deloc cifrele in germana asa ca fac ochii mari sa vad ce scrie. Am senzatia ca trebuie sa imi pun si ochelarii, cred ca nici nu mai vad bine:) Buum! Ca un traznet, un sfert din salariul meu, o saptamana de munca a disparul intr-o secunda!Ein hundert acht und siebzig Euro. Incerc sa nu ma mai gandesc la nimic doar ca nu prea imi iese. Noroc ca am avut cu ce plati...Imi minte imi vin momentele placute in care am ras cu Vio la brutarie si pe care nu le-as fi avut daca nu uitam cheile...Ma gandesc ca fost cam scump mic dejunul meu din dimineata asta ... un mic dejun de lux :) Oare pe lumea asta toate lucrurile bune trebuie sa aiba un pret fizic, material?
Deschid netul sa vad daca am primit "semne" de la oamenii dragi. Gasesc un mesaj care ma unge pe suflet, mi se muleaza ca o manusa pentru ca in ciuda frustrarii prin care trec, ma face sa ma simt bogata:) Nu am bani, dar am mult mai mult decat bani. Am in viata mea "minuni" pe care niciodata banii nu le vor putea cumpara.
Imi iau atenta cheile si fug la treburile pe care in mod neasteptat le incep cu trei ore mai tarziu.Ies pe autostrada si fug, fuug! Accelerez atat cat sa savurez din plin emotia amestecata cu teama care mi-o da viteza.Ma bucur total de senzatia asta de eliberare. Fara Maci, ca sa pot merge mai departe, am invatat sa imi canalizez atentia pe jumatatea plina a paharului...Pacat ca abia atat de tarziu...
Viteza... Incotro ma indrept atat de grabita?Cu siguranta azi nu se va mai intampla nimic tampit :)
http://www.youtube.com/watch?v=TNNpfOqeUxw
O, Doamne, iar suntem in intarziere, ca de obicei in intarziere...of , daca nu ne mai trezeste Maci dimineata devreme in rasete, muzica si gadilaturi...
"Hai fetelor, hai repede manjilor, ca iar ajungem ultimele, hai afara, afara..."
Fetitele sunt pe holul blocului somnoroase si incruntate iar eu trag in viteza usa dupa mine. In timp ce usa se inchide, timpul se dilata si gandurile imi navalesc mintea:
"Ah, sa pun repede piciorul in usa ca am uitat cheile, am uitat cheileeee!"
Clanc! Prea tarziu...usa s-a inchis iar eu grabita, privesc disperata si derutata in gol... O mica speranta imi plapaie in minte:
"Fetelor, ati luat voi cumva cheia?"( Se intalmpa frecvent sa o ia ele.)
"O nu, mami, nu..." Mutrisoarele lor dezamagite ma bulverseaza si mai tare.
Instantaneu buna mea dispozitie se ascunde nu se stie pe unde si lasa loc unei agitatii nemaintalnite. Sunt pentru a doua oara in mai putin de jumatate de an in aceeasi situatie absurda. Cand o sa incetez sa mai fiu bramburita?Probabil ca niciodata :) In vremurile bune as fi sunat la Maci, care dupa ce s-ar fi amuzat copios pe seaman mea, ma linistea si imi livra rapid cateva solutii inteligente...Acum, na frate...descurca-te ca esti singura! Fetitele sunt in intarziere la scoala, dar cheile de la masina sunt impreuna cu cheile casei...si toate cheile...in casa, la caldura :)
Sun la "mana mea dreapta", Andreea, o scot in mare stress din pijamale sa-mi duca manjii cu masina ei. In asteptare ma gandesc sa sun la administrator in ideea ca are cumva vreo cheie de rezerva...Sperante desarte.Azi nu lucreaza deci nu ma poate ajuta si in afara de asta imi aminteste ca am o yala extrem de performanta si ca nu o voi putea deschide decat cu un specilaist:)Simt ca mi se taie picioarele...asa-i; mi-amintesc perfect discutia...Inchid mobilul si gandesc romaneste: " Hai, mai, ca nemtii astia-s praf, cum naiba sa nu poata deschide o usa?Las' ca ma descurc eu. Sun la prietena mea Vio, romanca neaosa si descurcareata. Sotul ei este tot adminstrator si e al naibii de priceput, ma scoate mereu din belele de cand suntem singure. Vio nu raspunde asa ca incerc sa inchid telefonul dar ecranul digital face figuri, nu pot sa inchid convorbirea...si ma apuc frate de o descarcare emotionala in jargon pur romanesc.
Apare Andreea si ne duce la scoala, intru cu fetele si ma scuz pentru intarziere, invatatoarea rade de se prapadeste de asa o prostioara si eu ma intorc cumva mai linistita la rezolvarea problemei de baza. Intre timp ma suna Vio, ii povestesc pe nerasuflate intamplarea si femeia imi spune calma sa merg pana la ea ca ma ajuta sotul ei. Perfect, zic, nu am vreme ca am mult de alergat azi dar...nici alta solutie nu am decat sa ma linistesc si sa iau lucrurile cu calm. Vio ma roaga sa o ducem pe micuta ei la cresa si apoi intram sa cumparam cate ceva pentru micul dejun.Sotul ei e la niste clienti si ne suna imediat ce va putea. La brutarie miroase o copilarie, a prajituri si a paine calda, a seminte coapte, abur de cafea si ceai de fructe...E atat de cald si bine incat imi vine ideea sa ne facem si noi un moft, sa mancam acolo, la brutarie, sa ne bucuram de timpul impreuna:) Ne luam bunatati si incerc sa ma relaxez si chiar ma simt bine razand cu ea.Cumva, ciudat, parca ma bucur de patania asta ca altfel tare greu ma organizez sa imi acord puntina bucurie. Imi da sa ascult mesajul ramas in telefonul ei si ne prapadim pur si simplu de ras. Toata partida mea de descarcare nervoasa in limbaj de cartier era inregistrata pentru posteritate in telefonul ei. Am vorbit ca la usa a vorbeam ca la usa cortului si zau ca nu credeam sa ma pricep asa de bine:) Totul e minunat pana cand suna Gerhardt , sotul ei. E la mine acasa, in fata usii. A epuizat impreuna cu alt tip priceput toate solutiile din lume dar usa... e de nedeschis .Yala e prea performanta,usa prea solida...trebuie sa apelam la un specialist:) Ma pufneste rasul. Sau plansul, nici nu mai stiu bine.Mi se pare ca nu e povestea mea. Vin acasa unde ma intalnesc cu specialistul...munnceste cu un speraclu si in sfarsit dupa cateva minute bune...Ura! Usa mea e deschisa fara nici o avarie a yalei sau a usii. Apoi se aseaza tacticos la masa si se apuca sa imi scrie factura. Imi explica vorbind tare si rar ca pentru surzi. Intuiti si voi deja ce imi explica...Deja stiu..."este un caz rar, o usa performanta, cu o yala pe masura, a necesitat multa munca sa o deschida fara avarii...."
Evident, la oameni speciali, la cazuri speciale...tarifuri speciale :)" Bum! Dintr-o data mi se pare ca nu mai pricep deloc cifrele in germana asa ca fac ochii mari sa vad ce scrie. Am senzatia ca trebuie sa imi pun si ochelarii, cred ca nici nu mai vad bine:) Buum! Ca un traznet, un sfert din salariul meu, o saptamana de munca a disparul intr-o secunda!Ein hundert acht und siebzig Euro. Incerc sa nu ma mai gandesc la nimic doar ca nu prea imi iese. Noroc ca am avut cu ce plati...Imi minte imi vin momentele placute in care am ras cu Vio la brutarie si pe care nu le-as fi avut daca nu uitam cheile...Ma gandesc ca fost cam scump mic dejunul meu din dimineata asta ... un mic dejun de lux :) Oare pe lumea asta toate lucrurile bune trebuie sa aiba un pret fizic, material?
Deschid netul sa vad daca am primit "semne" de la oamenii dragi. Gasesc un mesaj care ma unge pe suflet, mi se muleaza ca o manusa pentru ca in ciuda frustrarii prin care trec, ma face sa ma simt bogata:) Nu am bani, dar am mult mai mult decat bani. Am in viata mea "minuni" pe care niciodata banii nu le vor putea cumpara.
Viteza... Incotro ma indrept atat de grabita?Cu siguranta azi nu se va mai intampla nimic tampit :)
http://www.youtube.com/watch?v=TNNpfOqeUxw
Aici, ai putea modifica costul întregii credințe. Aveți nevoie de ajutor spiritual, vrăjitorie pentru a vindeca tot felul de boli vraja de sarcină, vraja financiară, vraja de promovare a afacerilor, câștiga vraja Loteriei, fost vraja din spate, vraja de dragoste, răzbunarea vrăjitoare, lupus și multe altele. Atunci sunteți bineveniți în casa mea pe bază de plante. DM ?? pentru orice ajutor spiritual, contactează-mă pe WhatsApp: +2348129175848 sau e-mail: ededetemple@gmail.com
ReplyDelete